Scrie și vindecă-te

Întâlnirile nedorite cu evenimentele stresante sunt cele care ne rănesc. Confruntarea voluntară cu ele ne arată cât suntem de fapt de puternici.

​

Unul dintre lucrurile de care putem fi cel mai siguri în psihoterapie este că dacă persoana se expune voluntar la „demonii săi”, îi cucerește (Terapia bazată pe expunere are suport științific puternic, conform ghidurilor celor de la American Psychological Association).

Dacă ne „bântuie” o situație trecută, poate fi de folos să scriem despre ea. Ideea este să scriem cât mai în detaliu posibil, să retrăim situația pas cu pas (mențiune: a nu se începe scriind despre traumă gravă; în acest caz, avem nevoie să dezvoltăm mecanisme de controlare ale emoțiilor puternice înainte. Un psiholog cognitiv-comportamental ne poate ajuta).

​

Scrisul ajută în două feluri: ne expune voluntar la amintirile neplăcute, ceea ce ne face să vedem că le putem tolera și oferă un fir narativ evenimentului. 

​

Evenimentele traumatice sunt adesea reprezentate incoerent și incomplet de către mintea noastră (Ehlers & Clark, 2000). Reconstrucția evenimentului în ordine cronologică și detaliat ne ajută să îl integrăm în povestea noastră de viață (pe asta se bazează Psihoterapia narativă - vezi cartea lui Denborough, Retelling the stories of our lives: Everyday narrative therapy).