Avem nevoie sa fim vulnerabili si autentici, trebuie sa ne simtim incomod uneori. Pentru ca doar prin vulnerabilitate si autenticitate ne putem conecta cu adevarat cu ceilalti (si stim ca ne dorim acea conexiune). Avem nevoie sa luam riscuri, decizii... si uneori gresim (de unde citatul "Daca cineva n-a gresit niciodata, inseamna ca n-a incercat sa faca nimic nou").
Sa vorbim despre greselile din trecut. De regula, nu vrem sa ni le amintim, le-am dori ascunse... chiar uitate.
Unele greseli pe care le-am facut au fost inconstiente, altele au fost voluntare. De regula, lumea nu "scapa" de greselile facute. Realitate neplacuta e ca ele vin adesea dupa noi. Nu spun ca primim o pedeapsa "karmica" sau concreta neaparat, de tipul "Ai facut rau, vei fi prins si vei plati.". Pedepsele sunt adesea mult mai subtile si de multe ori auto-administrate.
Putem sa ne auto-pedepsim inclusiv fara sa ne dam seama. "Sunt deprimat si nu stiu de ce". Uita-te putin in jur, la cum arata situatia ta actuala. Uita-te la cursul pe care l-ai avut in viata si la micro-deciziile care ti-au alcatuit traseul. Care e probabilitatea sa fii facut pasi gresiti, de care sa nici nu iti fi dai seama pe moment, dar care sa se fi adunat, cladit unul peste celalalt, ca sa ajungi acum in starea aceasta? Constientizarea infricosatoare a zilei este ca greselile nu raman nepedepsite de creierul nostru.
De ce am gresit? Pentru ca am fost oameni. Una dintre putinele certitudini din viata este ca avem imperfectiuni. Este foarte neplacut sa fii om.
Greseala din trecut... Candva, ai facut ce credeai ca e mai bine. In greseala ta a fost putina intelepciune - poate ai crezut ca ceea ce faci este cea mai buna varianta in acel moment, aveai motivele tale. Acum, dupa ce ai trecut prin esecul acela, stii mai bine, vezi cum ar fi trebuit sa procedezi. Totusi, in loc sa te bucure asta, sa te multumeasca faptul ca ai invatat si esti mai "iluminat", asta te enerveaza. Nu compari cate stii acum cu cate stiai atunci intr-un mod lejer - e mai important faptul ca NU stiai atunci ce ar fi trebuit sa stii, decat faptul ca acum esti mai intelept. Iti spui ca ai fost un prost si te enervezi. Ai fost om, ceea ce poate fi greu de suportat.
Din potriva, poate stiai ca ceea ce faci este gresit. Stiai de la inceput, dar ai facut-o oricum. De ce? Pentru ca esti om. Uneori, asa functionam. Totusi, a fi om nu e o justificare sau o scuza pentru comportamentele nedorite. "Sunt om, predispus greselilor. Pot sa fac oricat de mult rau, e natura umana". Nu (pentru ca, in moduri mai mult sau mai putin concrete, lucrurile se platesc). Meditatia asupra faptului ca esti om nu e o portita prin care scapi de consecintele morale, dar este o posibila alinare. Suntem atat de umani!
Tendinta este sa ne auto-pedepsim. Totusi, ofera-ti un minim de justitie: plateste pentru o greseala intr-o maniera moderata si doar o singura data. Du-ti pedeapsa, cu scopul de a dezvolta demnitate si sens, de a invata si a-ti elibera constiinta. Treci prin "raul purificator" si vezi ce iei bun din asta. Dar echilibreaza pedeapsa: auto-tirania nu are rost. Savarseste-o pentru o perioada moderata de timp. Apoi da-i drumul.
A doua cateorie, greselile viitoare. Ca sa poti supravietui psihologic ideii ca vei face greseli (pentru ca le vei face! Si te vei simti respins, anxios, tradat - emotii deloc usor de gestionat), trebuie sa te intrebi "Cat de om sunt de dispus sa fiu, pentru ceea ce conteaza cu adevarat pentru mine?". Cu alte cuvinte, cat de vulnerabil si autentic sunt dispus sa fiu, cate riscuri sunt dispus sa imi asum, cate emotii negative sunt dispus sa simt, pentru a ajunge unde imi doresc?
Exercitiu: Imagineaza-ti pentru o secunda ca poti atinge orice obiective. Ce este cu adevarat important pentru tine? Cum arata cariera ta - unde ai vrea fii? Dar familia? Cu cine ai vrea sa repari legaturile? Sau din contra, ce relatie ai vrea sa lasi deoparte? Ai vrea sa ai relatii mai multe, mai profunde? Si cand vine vorba de timpul liber? Ce hobby-uri vrei sa practici? Mediteaza la asta pret de cateva minute.
Sansele sunt ca la fiecare pas, la fiecare imagine care iti vine in minte, sa te lovesti de un obstacol. "As vrea sa ii cer sefului o promotie, dar imi e frica.", "Vreau sa am mai multi prieteni, dar cred ca lumea m-ar respinge daca as incerca.", "Mereu am vrut sa cant la pian, dar probabil nu sunt suficient de bun.".
Cat de om esti dispus sa fii pentru lucrurile pe care le vrei? Cat de dispus esti sa gresesti pentru a face ceva nou, care s-ar putea sa iti aduca bucurie? Care e cel mai mic pas pe care il poti face inspre obiectivele tale? Poti gestiona frica de a fi om, de a face greseli si a simti emotii negative, daca toate acestea au un scop? Fa-o, doar ca sa vezi ce se intampla... sa iti demonstrezi ca poti supravietui.
Vei face si greseli "aiurea". Greseli care nu sunt "nobile", determinate de avansarea spre scopuri greu de atins, ci sunt pur si simplu facute... aiurea. Ai spus un lucru gresit, ai fost stangaci, ai uitat sa faci lucrul pe care l-ai promis, (te-)ai dezamagit, iarasi ti-ai aratat defectele! Mai mult, in momentul acesta, oricat de rea ar fi viata ta, probabil poti face ceva ca sa fie si mai rau. Defectele sunt aici si probabil vor ramane o vreme. Ca la toti oamenii.
In fine, ajungem la momentul prezent. Moment in care suntem imperfecti si unii ar spune despre ei ca sunt chiar "gresiti" in mod fundamental, in esenta lor. Suntem prea lenesi, prea neiubitori, prea grasi, prea plini de esecuri... Suntem prea oameni, ca rezumat. A fi om e intr-adevar un lucru pe care il putem uri uneori. Cine ne-a facut oameni si de ce?
Ne-a facut oameni pentru complexitatea noastra. Pentru ca, lasand la o parte toate rateurile, avem si ceva bun in noi - sau cel putin avem potential de a gasi lucruri bune in noi! Gandul la acest potential ne impinge, este motivul pentru care reusim sa ne iertam (uneori). Desi, daca te simti cu adevarat vinovat, cu adevarat "gresit", ideea acestui potential suna a fantezie si nu iti vine sa o crezi. Forteaza-te sa faci un exercitiu, doar pentru a vedea cum reactionezi: pentru fiecare gresela din trecutul tau, enumara doua lucruri bune pe care le-ai facut. Pentru fiecare defect pe care ti-l vezi, enumara doua calitati. E foarte greu. Daca balanta e intr-adevar, obiectiv vorbind, inclinata mai mult inspre rele, gandeste-te: care e cel mai mic pas pe care ai putea sa-l faci pentru a o echilibra?
Este mai usor uneori sa lucram la a ne potenta calitatile, decat sa incercam sa scapam de defecte. Este mai util si mai realist sa incercam sa facem lucruri bune, decat sa incercam sa nu mai facem deloc greseli. Sa acceptam existenta amandurora. Sa renuntam la tendinta de a ne pune intr-o categorie: "Sunt un om bun" sau "Sunt rau". Sa spunem mai simplu si mai echilibrat: "Sunt un om complex, care are putin din toate.". Poate crezi ca doar tu esti om, iar restul sunt semi-zei. Vei fi surprins cand vei afla ca nu este asa, deloc.
De ce suntem atat de obisnuiti sa vedem raul, dar binele ne scapa? Sa facem un exercitiu cu noi. Sa ne chinuim sa numim si lucrurile bune - ale noastre, ale celor din jur, ale vietii. Si pentru fiecare greseala pe care am facut-o sau o vom face, sa ne oferim un moment de respirat si de spus, cu incredere, tristete si usor amuzament: "Sunt om. Si urasc sa fiu om. Dar imi permit sa fiu cat de om sunt.".