Depinde ce intelegem prin fericire.
Exista momente in care lucrurile merg foarte bine si suntem multumiti de viata. Momente in care reusim sa ne bucuram de lucrurile mici - un apus de soare, o cafea buna sau o discutie profunda, in care suntem "vazuti". "Bucura-te de lucrurile mici" este un cliseu, dar e cliseu cu un motiv - pentru ca intr-adevar ajuta. Totusi, nu m-as baza doar pe aceste bucurii, pentru a mentine fericirea pe termen lung.
M. Seligman, un psiholog faimos care a studiat emotiile pozitive, a propus trei concepte cand vine vorba de fericire: viata placuta, viata buna si viata semnificativa. Sa le luam pe rand.
Viata placuta tine de emotiile pozitive in cel mai „simplu” sens - ne bucuram de placerile vietii, facem activitati placute (iesit cu prietenii, cumparat haine, baut cafea, plimbat etc.). Parerea mea personala este ca oamenii au tendinta de a cadea in extreme: sunt prea prinsi de aceste placeri de moment si ignora aspectele mai profunde sau din contra, muncesc prea mult, nu isi ofera "momente de rasfat" si recompense, nu fac lucruri care ii fac sa se simta bine.
Este important sa fim constienti ca daca scopul nostru in viata este "Sa fim fericiti" (adica sa simtim emotii pozitive mereu si sa facem doar ceea ce ne place), in momentul in care viata "loveste" (si cel mai probabil o va face), iar acea fericire de moment iese din discutie, s-ar putea sa ne „pierdem”.
In acelasi timp, este foarte tragic sa fii pe patul de moarte, la 80 de ani, si sa realizezi ca toata viata ai alergat dupa placeri trecatoare si nu ai facut nimic semnificativ. Dar este la fel de tragic sa realizezi ca ai facut multe lucruri "marete", dar nu te-ai bucurat de ele.
Emotiile pozitive vin si pleaca. Nu trebuie sa simtim emotii pozitive ca sa fim fericiti. Cum vine asta?
Viata buna se refera la a-ti cunoaste calitatile si a le folosi in mod regulat. Grecii antici separau complet placerile de virtuti, le considerau opuse. Adica, spuneau ca placerile de moment (ex. petrecerile) nu sunt compatibile cu virtutile (ex. constiinciozitatea). Desigur, cel mai bine este sa fim echilibrati, realizand ca avem nevoie de ambele.
Care sunt abilitatile pe care le ai? La ce te pricepi, ce faci bine? Mai mult, care sunt punctele tale tari (ex. creativitate, echilibru, bunatate) si care sunt principiile tale?
Un chestionar foarte bun pentru a identifica aceste calitati este disponibil gratuit, aici.
Cand ne cunoastem calitatile, le putem folosi in viata de zi cu zi, iar fericirea pe care aceasta ne-o aduce persista, fata de aspectul trecator al placerilor.
Cunoscand punctele noastre tari, putem incerca sa ne autodepasim, sa iesim din zona de confort si sa crestem. De exemplu, daca o calitate de-a mea este curiozitatea, voi vrea sa invat lucuri noi, voi explora, voi incerca noi feluri de mancare etc., fapt care imi va aduce bucurie si imi va extinde perspectivele. Daca dragostea e un punct tare al meu, o voi manifesta in relatiile cu cei din jur, voi face voluntariat etc., ceea ce ma va face sa ma simt implinit (sentiment care e mai profund decat fericirea de moment). Altfel spus, viata buna implica folosirea virtutilor, actiunea.
Referitor la viata semnificativa, ea implica „atasarea” de ceva mai mare decat propria persoana. Folosim calitatile pe care le-am identificat pentru a contribui la dezvoltarea unui proiect in care credem, pentru a face bine altora sau a ne dezvolta.
Daca citim biografiile oamenilor care au trecut prin catastrofe (ex. Holocaust), vedem ca, desi nu aveau o viata placuta, au reusit sa supravietuiasca si chiar sa gaseasca momente de pace. Secretul a fost manifestarea virtutilor. Probabil cartea la care se face referinta cel mai mult atunci cand vorbim despre semnificatie este "Omul in cautarea sensului" de Viktor Frankl, in care autorul descrie experienta sa de la Auschwitz. In carte, asistam la un moment emotionant, in care personajul este fortat sa sape in zapada, dar se gandeste la sotia lui si la posibilitatea ca ea sa fie inca in viata - ea devine motivul pentru care sa continue sa traiasca si sa lupte. Mai mult, atunci cand are posibilitatea de a evada, el nu o face, deoarece exista persoane pe care le ingrijeste, care au nevoie de el si nu doreste sa le abandoneze.
In concluzie: da, exista fericire! Dar felul in care ea se manifesta s-ar putea sa ne surprinda. Manifestandu-ne valorile sau facand uneori autosacrificii, vom experimenta un tip de fericire surprinzator.
Starea de bine implica, intr-adevar, emotii pozitive. Dar este mai important si mai util sa ne asumam responsabilitate, sa ne cunoastem calitatile si sa le folosim pentru binele si dezvoltarea noastra si a celor din jur. In felul acesta, vom experimenta o stare de bine durabila si care persista, in ciuda dificultatilor din viata.