In primul rand, este de mentionat faptul ca problemele majore legate de stima de sine si imagine corporala pot fi indicatori ai depresiei, care adesea nu trece de la sine, motiv pentru care este recomandata contactarea unui specialist. Acestea fiind spuse, vreau totusi sa vorbesc despre ce inseamna acceptarea.
Ni s-a spus de multe ori "sa ne acceptam" pe noi insine. Usor de zis, greu de facut. In acelasi timp, acest sfat poate intra in sfera "think positive, good vibes only", un trend care consider ca ne poate face mai mult rau decat bine., pe termen lung In plus, pentru multi dintre noi, "acceptarea de sine neconditionata" pare un concept SF, de nerealizat. Si atunci, ce facem?
Sa incepem prin a ne tolera. Nu trebuie sa ne iubim, sa fim mega-multumiti de noi si sa atingem o stare de "zen". Sa incercam doar sa ne toleram, pentru inceput. Sa ne privim la fel cum am privi pe cineva drag, sa ne incredem in ideea ca avem valoare ca oameni, la fel cum au persoanele pe care le iubim. Sau cel putin, sa imbratisam ideea ca potentialul nostru, ceea ce am putea deveni, are valoare. Pasii spre tolerarea propriei persoane implica si realizarea faptului ca am putea face mai multe decat facem acum. Ai putea fi mult mai mult decat esti acum. Cand spun "toleranta", nu ma refer la complacere in situatia prezenta, nu ma refer la ideea de "Esti perfect asa cum esti, nu ar trebui sa schimbi nimic" - pentru ca toti avem aspecte pe care le putem imbunatati! Asta e un lucru bun: inseamna ca mai avem scopuri de setat, mai avem lucuri de facut si nu trecem fara sens prin zile.
Cum arata o persoana care se tolereaza pe ea insasi?
Cu totii stim persoana aceea care are succes, dar nu este multumita niciodata de realizarile sale. Mai mult, poate este nemultumita de propria sa esenta, de majoritatea aspectelor sale, fara a-si da seama ca oamenii din jur o aprecieaza. Sau poate isi da seama ca este apreciata, dar laudele externe nu inseamna nimic, atunci cand tu esti cel mai mare dusman al tau.
O persoana toleranta realizeaza, in primul rand, faptul ca este un om complex. Asta inseamna ca, pe langa punctele tari, are si defecte. Reuseste sa mentina o perspectiva echilibrata asupra persoanei sale, sa spuna despre sine ceva de genul: "Am calitatile A, B, C, dar am si defectele X, Y, Z. Asta nu inseamna ca nu am valoare, ca sunt bun de nimic. Inseamna doar ca sunt om. De multe ori nu imi place sa fiu om, dar pot sa suport asta.". La inceput, "acceptarea" de sine ia forma "suportarii" de sine. Sa te suporti, chiar daca nu iti place foarte mult ceea ce vezi.
In al doilea rand, tolerarea defectelor poate ajuta la inlaturarea lor. Mai exact, daca reusim sa toleram ideea ca putem gresi, aceasta nu ne va mai speria atat de tare si ne vom da voie sa ne privim defectele. Daca identitatea ta este cladita doar pe aspectele pozitive ale personalitatii tale, semnele care iti indica faptul ca gresesti vor fi ignorate. Asta ne face sa pierdem multe, de la oportunitati, la relatii inter-personale, la abilitatea noastra de a ne dezvolta. O persoana care nu suporta ideea ca ar putea avea imperfectiuni, va refuza sa se priveasca cu ochi suficient de critici pentru a isi da seama ce anume ar putea schimba la ea, pentru a deveni o versiune mai buna a sa.
Desigur, prea multa toleranta ne va face rau - nu vrei sa fii atat de tolerant (cu tine, cu situatia in care te afli, cu mediul tau), incat sa nu mai cauti nimic de imbunatatit.
In plus, o persoana toleranta isi da seama ca mintea ne joaca feste, de multe ori. Ca nu tot ce credem este adevarat. In psihologie exista conceptul de "bias cognitiv". Avem bias-uri - la plural, pentru ca avem multe! Conceptul de "bias congitiv" se refera la faptul ca perceptia noastra asupra realitatii poate fi distorsionata de o multime de factori (bias-uri pe care le avem), care ne fac sa vedem lumea intr-un mod mai putin apropiat realitatii. In stiinta, un "bias" este o eroare sistematica. Noi facem erori constant. De cate ori nu am crezut ca lucrurile stau intr-un fel, dar realitatea ne-a aratat contrariul?
Cum sa nu dam ascultare tuturor gandurilor pe care le avem?
Sa incercam sa ne detasam, pe cat posibil, de ganduri. De ganduri, in general, dar cu atat mai mult de cele care ne incurca in loc sa ne ajute (precum cele de autodepreciere). Tu nu esti gandurile tale. Tu ai ganduri, tu esti persoana care observa faptul ca poti gandi. Daca esti intr-adevar "lipit", contopit cu gandurile tale, daca esti acelasi lucru cu gandurile tale, atunci cine este cel care observa ca gandesti? Gandurile vin si pleaca, noi ramanem. Pentru a dezvolta acest concept, pot fi foarte utile exercitiile de respiratie, in cadrul carora incerci sa iti lasi gandurile sa treaca fara a interactiona cu ele, concentrandu-te pe respiratie. O aplicatie utila pe care o recomand se numeste "Calm".
Daca reusesti sa te detasezi putin de gandurile tale, sa le poti privi uneori ca pe niste "obiecte", care vin si pleaca, incearca sa iti spui ca doar pentru ca ai un gand, nu inseamna ca el este adevarat, nu inseamna ca este conform cu realitatea. Gandurile nu reflecta mereu realitatea.
Gandul "Esti un incapabil" este doar un gand. Atat. Intreaba-te: cum stiu 100% sigur ca gandul meu reflecta bine realitatea? Cum pot fi sigur de faptul ca sunt un incapabil? Oare nu exista lucruri bune pe care le-am facut, care sa indice faptul ca nu sunt atat de rau pe cat cred? Exista oameni care ma plac? Am avut succese? Este cu adevarat logic acest gand? Ma ajuta cu ceva acest gand sau imi face doar rau, inutil?
In final, vreau sa subliniez faptul ca o doza sanatoasa de toleranta pentru tine insuti nu te va face mai arogant, mai lenes sau mai putin motivat. O frica pe care persoanele o au adesea este cea conform careia daca nu vor mai avea un dialog intern negativ care sa le spuna ca "nu sunt buni de nimic", nu se vor mai putea automotiva. Exista multe tehnici de automotivare si gestionare a comportamentului, sanatoase, sustenabile pe termen lung. A-ti tolera defectele nu inseamna a-ti opri dorinta de a le depasi. Inseamna doar a nu te tortura singur pentru ele.
Pentru mine, acceptarea sanatoasa, toleranta, se refera la inspectarea atenta a propriei persoane si alegerea aspectelor pe care sa le imbunatatesc, avand totusi compasiune pentru ceea ce vad. Daca ma inspectez cu ochi curiosi, toleranti, nu tiranici, pot spune "Aici gresesc. In felul acesta ma sabotez singur. Nu ma voi autodistruge pentru asta, ci voi cauta cel mai mic pas pe care il pot face pentru a ma schimba.". Este necesar sa ne mentimen gandul indreptat spre potentialul nostru, dar este la fel de important sa consideram ca avem valoare ca oameni, chiar daca nu am ajuns inca unde am vrea sa fim.