Scrie pe o foaie doua liste: una cu calitatile tale, alta cu defectele. Gandeste-te la cat mai multe idei pentru fiecare. Pentru descoperirea calitatilor, vezi exercitiul de aici.
Acum, uita-te bine la liste. In ce situatie sunt calitatile tale defecte sau defectele, calitati? Cand este nepotrivita o anumita calitate? Cand nu o poti exprima fara a cauza probleme sau cand este in exces? In acelasi timp, care e partea "luminoasa" a defectelor tale?
Mai mult: arata-i unui prieten listele si este posibil sa iti spuna ca anumite calitati te incurca, iar unele "defecte" iti sunt de folos.
Cand o calitate este atat de evidenta incat o observa toti cei din jur fara prea mult efort, aceasta devine adesea un defect. Atunci cand o calitate a unei persoane iti sare in ochi instant, cand este atat de evidenta si de reprezentativa, probabil exista momente cand aceasta este excesiva. Astfel, apar zone, unde acest punct forte o incurca. De exemplu, o persoana este foarte iubitoare. Dar celalalt tais al sabiei este faptul ca ii lasa pe oameni sa profite de ea, poate iarta prea usor sau isi pune propriile nevoi pe locul doi, din prea multa iubire pentru ceilalti. Cineva este foarte empatic - dar se incarca prea puternic cu problemele celorlalti. O persoana foarte muncitoare ascunde, de fapt, standarde prea inalte si perfectionism, iar exemplele pot continua. Orice e prea mult, chiar si un lucru bun, strica.
Legat de defecte. De multe ori, ne dezvoltam anumite trasaturi ca metode de a supravietui, din punct de vedere psihologic, in anumite momente al vietii. Bineinteles, exista o componenta genetica, dar mediul in care crestem sau ne aflam ne influenteaza in moduri subtile. De exemplu, cineva prea cinic poate a dezvoltat acest fel de gandire datorita experientelor negative pe care le-a avut de-a lungul vietii - s-a "accidentat" de prea multe ori, iar acum e hiper-vigilent. Perfectionistului i-a fost comunicat constant ca daca nu face toate lucrurile bine, nu are valoare sau nu va reusi niciodata - motiv pentru care a incercat din greu sa fie cat mai bun, cel mai bun. O persoana usor de enervat a descoperit poate, cand era copil, ca nervii sunt o metoda buna de a se proteja, iar apoi i-au intrat in obicei.
Defectele se poate sa ne fi fost de folos candva. Poate ne sunt in continuare utile, in feluri pe care nici macar nu le constientizam! Perfectionismul poate duce la succes. Persoana prea competitiva ajunge la putere. Impulsivitatea te face sa fii considerat de catre prieteni "de gasca" si "cool". In ce mod te ajuta defectele?
Important este sa folosim fiecare tais al sabiei intr-un mod temperat. Sa realizam ca aproape fiecare latura a personalitatii ne poate ajuta, daca o stim exploata in momentul oportun... si ne poate sabota, atunci cand exageram. Sa ne intrebam adesea in ce fel ne sabotam singuri si cum putem fi mai echilibrati.
Constientizand ca persoanele sunt complexe, minimizand gandirea alb-negru si gasind noi perspective asupra propriei persoane, incepem drumul spre o acceptare sanatoasa a sinelui. Asta nu inseamna ca ne plafonam si nu mai dorim sa devenim mai buni. Acceptarea sanatoasa se refera la constientizarea tuturor aspectelor din personalitatea noastra si integrarea lor in imaginea noastra despre sine. O persoana flexibila si puternica reuseste sa isi priveasca obiectiv atat defectele, cat si calitatile. Realizeaza ca defectele nu ii scad valoarea ca om, la fel cum calitatile nu ii dau dreptul la aroganta, superioritate si nu il fac invincibil. Acceptarea rationala a sinelui inseamna a fi capabil sa iti privesti defectele si sa nu te lasi distrus de ceea ce vezi, a fi mandru de calitatile tale, fara a te crede Super-om, toate acestea in timp ce faci pasi mici, zilnic, pentru a descoperi echilibrul si a-ti folosi punctele tari, in favoarea ta si a celor din jur.